Gingivita acuta ulcero-necrotica

Gingivita acuta necrotizanta sau gingivita necrotico-ulcerativa este o subclasificare a bolii periodontale necrotizante, o infectie a tesutului gingival. Aceasta se prezinta ca infectia acuta a gingiilor, fara implicarea altor tesuturi ale peridontiului. Daca infectia a progresat mai profund in tesutul periodontal este clasificata drept periodontita necrotizanta ulcerativa. Conditia mai este denumita angina Vincent sau gingivita fusopapilara.

Boala periodontal necrotizanta este determinata de infectia bacteriana care include anaerobi precum P. intermedia si Fusobacterium ca si spirochete cum este Borrelia si Treponema. Caracteristicele clinice ale bolii cuprind necroza si/sau ulceratia papilelor intrerdentare sau a marginii gingivale, formarea de pseudomembrane, gingia rosie, dureroasa ce sangereaza la manipularea usoara si halitoza. Factorii favorizanti sunt malnutritia si fumatul.

Tratamentul cuprinde irigarea si debridarea zonelor necrotice, igiena orala care foloseste ape de gura si mediatia durerii. Cum aceste boli sunt asociate cu afectarea sistemica, terapia adecvata a bolilor sistemice este indicata. Netratata, infectia poate conduce la distructia peridontiului si se poate extinde sub forma de stomatita necrotizanta sau noma la tesuturile vecine cum sunt obrajii, buzele sau oasele mandibulei. Conditia este periculoasa mai ales la persoanele cu deficienta imunologica. Progresia la noma este posibila la indivizii cu malnutritie succeptibili determinand desfigurare severa.

Patogenie

Gingivita este o inflamatie a gingiilor care determina sangerare cu tumefiere, roseata, exudat, modificarea conturului normal si ocazional disconfort. Diagnosticul este bazat pe inspectie. Tratamentul implica spalarea profesionala a dintilor si igiena adecvata a danturii. Cazurile avansate pot include antibioterapie si chirurgie.
Normal, gingiile sunt ferme, adaptate la dinti si conturate spre un punct. Gingia keratinizata de langa coroane este roz si neteda. Acest tesut umple intreg spatiul dintre coroanele dintilor. Gingia de langa coroane este denumita mucoasa alveolara, este necheratinizata, bine vascularizata, rosie, mobila si continua cu mucoasa bucala.
Inflamatia sau gingivita poate evolua la periodontita.
Cauza principala a gingivitei este igiena orala deficitara. Aceasta permite acumularea placii intre gingie si dinti; gingivita nu apare in zonele fara dinti. Iritatia de la placa bacteriana se adanceste in crevasa normala dintre dinti si gingie, formand un buzunar gingival. Aceste buzunare contin bacterii care pot determina gingivita si carii dentare. Alti factori locali, cum este malocluzia, impactarea de alimente, restaurarile dentare defectuase si xerostomia, joaca un rol secundar.

Cauze si factori de risc

Flora orala consta dintr-o colectie diversa de bacterii si specii de protozoare cu localizare in diferite parti ale gurii intr-un echilibru relativ stabil in care culturile de bacterii supravietuiesc pentru mult timp. Printre organismele care sunt mereu prezente sunt si streptococii dar si multe specii fastidious foarte dificil de cultivat artificial. Uneori exista o suprapopulare selectiva de specii individuale sau grupuri de organisme in flora orala care pot fi asociate cu o anumita boala. De exemplu, in gingivita acuta ulcero-necrotizanta exista cresterea locala marcata a bacililor fusiformi si a spirochetelor cu inlocuirea relativa a altor specii din zonele infectate ale gingiilor. Se crede ca aceste organisme se dezvolta de la nivele mici, preinfectioase, neasociate cu boala.
Nu s-au gasit pana acum modificari ale mediului care sa predispuna la alterarea brusca locala a florei caracteristica debutului brusc al bolii. Uneori boala este asociata cu o infectie herpetica in antecedente, deficite nutritionale si alte cauze cunoscute predispozante.

Cauze sistemice:
Gingivita este frecventa la pubertate, in timpul menstruatiei si sarcinii, menopauzei, mai ales datorita modificarilor hormonale. Similar, contraceptivele orale pot exacerba inflamatia.
Gingivita poate fi un semn timpuriu de boala sistemica, mai ales la persoanele care afecteaza raspunsul la infectie (diabet, SIDA, deficit de vitamine, leucopenia) mai ales daca apare la pacientii cu placa dentara minima. Unii pacienti cu boala Crohn au o zona de hipertrofie gingivala cand apare criza intestinala. Expunerea la metale grele poate determina gingivita si o demarcatie neagra intre dinti si gingie. Deficienta severa de niacina sau vitamina C pot cauza gingivita.

Semne si simptome

Gingivita simpla:
Determina o adancire a crevasei gingivale dintre dinte si gingie, urmata de o banda de gingie rosie, inflamata, de-a lungul a catorva dinti cu tumefierea papilelor interdentare si sangerare usoara. Durerea este de obicei absenta. Se poate remite, ramane superficiala pentru ani de zile sau ocazional progreseaza la periodontita.
Pericoronita:
Este inflamatia acuta, dureroasa a gingiei deasupra unui dinte care erupe, de obicei in jurul molarilor mandibulari 3 sau maselele de minte. Infectia este comuna si se poate dezvolta un abces. Pericoronita reapare daca alimentele sunt prinse intre aceasta banda de tesut care va disparea cand dintele a erupt total.
Gingivita acuta necrotico-ulcerativa:
Gingivita acuta ulcerative este o infectie dureroasa a gingiilor. Simptomele sunt durerea acuta, sangerarea si halitoza. Diagnosticul este bazat pe tabloul clinic. Tratamentul este debridarea gentila, ameliorarea igienei dentare, apele de gura folosite cu regularitate, tratamentul de sustinere si, daca debridarea trebuie intarziata, antibioterapia. Boala apare mai ales la fumatorii mari si pacientii cu debilitati sau sub stres puternic. Alti factori de risc sunt igiena dentara slaba, deficientele nutritionale si deprivarea de somn.
Debutul brusc poate fi acompaniat de stare de rau generala sau febra. Manifestarile sunt durerea acuta puternica, gingiile hemoragice, salivatia extrema si miros neplacut al respiratiei. Ulceratiile care sunt patognomonice sunt prezente pe papilele dentare si gingia marginala; acestea au un aspect de excrescenta caracteristic si sunt acoperite de o pseudomembrana gri. Leziunile similare ale mucoasei bucale si amigdalelor sunt rare. Deglutitia si vorbitul poate fi dureroase. Limfadenopatia regionala este frecvent prezenta.

Tratament

Tratamentul consta din debridare usoara cu ultrasunete sau manuala. Aceasta se practica pentru cateva zile. Pacientul foloseste o periuta de dinti pentru a curata dintii. Se clateste gura la intervale regulate cu apa calduta salina sau de doua ori cu solutie 1,5% peroxid de hidrogen sau 0,12% clorhexidina pentru a ajuta in primele zile de la debridarea initiala. Masurile de sustinere esentiale cuprind ameliorarea igienei dentare, nutritia adecvata, aport de fluide corespunzator, repaus, analgezie la nevoie si evitarea iritatiei locale (fumatul, alimentele calde si condimentate). Ameliorarea marcata apare de obicei intre 24 si 48 de ore, dupa care debridarea poate fi completata. Daca debridarea este intarziata se administreaza antibiotice orale (amoxicilina 500 mg, eritromicina 250 mg, tetraciclina 250 mg la 6 ore) cu ameliorare rapida si posibilitatea continuarii pana la 72 de ore si remiterea simptomatica. Daca papilele sunt pierdute in timpul fazei acute, chirurgia este posibil necesara pentru a preveni periodontita secundara.