Dintii impactati

Dintii impactati sunt dintii care nu pot erupe adecvat din gingie. Impactarea este de obicei cauzata de aglomerarea dintilor care lasa spatiu insuficient pentru eruptia unui nou dinte. Impactarea poate apare cand dintele unui copil este pierdut inainte ca dintele nou sa fie pregatit sa erupa permitind dintelui care ramine sa inainteze in spatiul rezervat dintelui nou. Totusi majoritatea dintilor impactati sunt masele de minte pentru ca sunt ultimii dinti care trebuie sa erupa iar mandibula nu are indeajuns spatiu pentru a-i acomoda.

Dintii impactati sunt predispusi la infectare si nu sunt de folos in mestecat astfel ca sunt inlaturati. Acestia sunt rezecati la cabinetul medicului dentist sub anestezie locala sau sedare.

Dintii impactati determina de asemenea distrugerea radacinii dintilor vecini, fiind o complicatie la aproximativ 5% dintre toate impactarile. Alte probleme asociate dintilor impactati cuprind boala periodontala, cariile, chisturile sau tumorile si ingramadirea altor dinti in gura.

O masea de minte la oameni este oricare dintre cei patru molari, incluzand molarul al treilea mandibular si cel maxilar. Acestia apar intre varsta de 17 si 21 de ani. Cei mai multi adulti au patru masele de minte dar este posibila existenta mai multora, caz in care sunt denumiti dinti supranumerari. Maselele de minte afecteaza de obicei alti dinti pe masura ce se dezvolta devenind impactati. Frecvent necesita extractie.

Inlaturarea unei masele de minte este o operatie chirurgicala minora. In functie de gradul de impactare si de tip, extractia necesita o incizie in gingie, taierea dintelui si inlaturarea osului. Intreaga operatie poate dura cateva zeci de minute in functie de dificultatea prcedurii. Se foloseste anestezic local, sedare intravenoasa sau anestezie generala. Aceste optiuni fac procedura mai tolerabila si relaxanta.

Patogenie

Maselele de minte impactate intra in una dintre urmatoarele categorii:
- impactarea mesioangulara este cea mai comuna forma - 44% si reprezinta angularea inainte a dintelui spre anteriorul gurii
- impactarea vertical 38% apare cand dintii formati nu erup total din gingie
- impactarea distoangulara 6% reprezinta angularea posterioara a dintelui
- impactarea orizontala 3% este cea mai rara forma care apare cand dintele este angulat la 19 grade in lateral crescand in radacina celui de-al doilea molar.

Impactarea mesioangulara este cea mai dificil de extras din maxilar si mai usor de extras din mandibula, in timp ce impactarea distoangulara este mai usor de extras din maxilar si mai greu din mandibula. Frecvent, o masea de minte care a erupt total necesita inlaturarea de os, daca dintele nu iese usor la forceps sau elevatoare. Esecul in inlaturarea osului distal sau bucal in timp ce se extrage un astfel de dinte poate determina fractura tuberozitatii intregului maxilar si ruperea plafonului sinusului maxilar.

Dintii impactati pot fi impartiti dupa felul in care sunt sau nu incarcerate complet in osul maxilar. Daca sunt incarcerate complet este o impactarea osoasa. Daca maseaua de minte a erupt din os dar nu si din gingie este denumita impactarea in tesuturi moi. La un numar mic de pacienti chisturile si tumorile apar in jurul acestor dinti impactati necesitand extractie chirurgicala. Incidenta estimativa a chisturilor in jurul dintilor impactati variaza de la 0,001% pana la 11% cu o incidenta ridicata la pacientii in varsta, sugerind ca riscul de dezvoltare a unui chist sau tumori creste cu cat impactarea exista de mai mult timp. Doar 1 - 2% dintre impactari determina tumori maligne.

Semne si simptome

Eruptia partiala:
Uneori maseaua de minte nu poate sa erupa complet din patul gingival iar dintele se extinde sub suprafata de muscatura, formand o patura de tesut moale denumita operculum. Dintii acoperiti de operculum pot fi dificil de curatat cu peria de dinti. Tehnicile de curatat aditionale pot cuprinde folosirea unei seringi din plastic fara ac pentru a spala dintele viguros cu jet de apa sau cu peroxide de hidrogen.

Totusi resturile si bacteriile se acumuleaza usor sub operculum determinind pericoronita, o infectie comuna la adultii tineri cu impactare partiala, care este frecvent exacerbata de ocluzia prin apozitia unui al doilea sau al treilea molar. Simptomele comune cuprind tumefierea si roseata gingiei in jurul locului de eruptie, dificultatea in deschiderea gurii, miros urat sau gust neplacut in gura si durere in zona care poate cobori in intreaga mandibula sau posibil in gat. Pericoronita netratata poate progresa la o infectie mult mai severa.

Tratament

Operculectomia:
Daca operculum nu dispare tratamentul recomandat este extractia maselei de minte. Un alt tratament este inlaturarea operculului denumita operculectomie. Exista un risc mare de parestezie temporara sau permanenta a limbii datorita lezarii nervilor, acest tratament nefiind recomandat in chirurgia orala.

Extractia dentara:
Maselele de minte sunt extrase din doua motive: fie dintele a devenit deja impactat sau va devein problematic daca nu este extras. Problemele posibile cauzate de prezenta unei masele de minte cuprind infectiile cauzate de resturile alimentare prinse cu usurinta in zona maxilara in spatele dintelui unde peria de dinti nu ajunge si este ineficienta. Astfel de infectii pot fi frecvente si determina durere considerabila. Un alt motiv este malaliniamentul care se proiecteaza in limba sau obraz determinind durere, malocluzie a dintilor restanti.

Problemele postextractie dentara:
Exista cateva probleme care pot apare dupa extractia completa. Unele dintre aceste probleme nu pot fi evitate in timp cer altele sunt sub controlul pacientului.
• Hemoragia:
Sangerarea este inevitabila si trebuie asteptata pentru cel putin trei zile. Deschiderea gurii in aceasta perioada nu este indicata deoarece sangle formeaza cheaguri la locul de extragere iar deschiderea gurii le va disloca. Rezultatul va fi o intirziiere in vindecare si o perioada prelungita de singerare. Mesele de tifon sunt indicate a fi plasate la locul extractiei si muscate sau impinse cu presiune pentru a efectua hemostaza. Acestea vor ajuta la oprirea singerarii dar nu trebuie sa irite extractia si sa prelungeasca sangerarea prin inlaturarea cheagului. Sangerarea trebuie sa scada gradat si notabil dupa schimbarea mesei. Daca sangerarea se mentine chirurgul trebuie anuntat. Un pliculet de ceai ud poate fi plasat in locul mesei. Taninul pe care-l contine acesta ajuta la reducerea singerarii.
Datorita cheagului de sange care se formeza, expus la aer si la bacteriile abundente din gura, apare un miros neplacut la schimbarea mesei. Mirosul persistent este acompaniat frecvent de un gust ranced din plaga. Aceste simptome vor diminua intr-o perioada de timp nedeterminata, desi una pana la doua saptamani este normal. Daca infectia intra in locul de extractie, medical dentist va umple o seringa fara ac cu parti egale de peroxid de hidrogen si apa sau clorhexidina gluconat si va spala plaga pentru a inlatura bacteriile si alimentele care s-au colectat.
• Uscaciunea plagii:
Este o inflamatie dureroasa a osului alveolar, nu o infectie si apare cand singele coaguleaza la locul de extragere fiind apoi dislocate mai devreme sau nu se formeaza de loc. Inca nu se cunoaste cum si de ce se formeaza. In unele cazuri nu tine de controlul pacientului. Totusi in unele cazuri cauza este neatentia pacientului fata de instructiunile date de dentist. Fumatul, suflatul nasului, scuipatul sau bautul cu paiul pot cauza acest fenomen alaturi de alte activitati care modifica presiunea in interiorul gurii cum este stranutatul sau suflatul la un instrument muzical. Riscul de a dezvolta uscaciunea este mare la fumatori, diabetici si dupa extractiile complicate. Locul extractiei va deveni iritat si dureros datorita inflamatiei osului de sub dinte. Aceste simptome se agraveaza cind resturile alimentare sunt prinse in cavitate.
Medical va curata cavitatea sub anestezie locala pentru a determina formarea unui alt cheag de sange sau va prescrie medicamente topice cum este alvogel pentru a fi aplicate pe locul afectat. Un medicament nonsteroidian antiinflamator cum este ibuprofenul poate fi prescris pentru a ameliora durerea. In general conditia este autolimitanta si se vindeca in citeva saptamini fara tratament.
• Tumefierea:
Tumefierea nu trebuie confundata cu fenomenul de osteita alveolara sau uscaciunea cavitatii de extractie, desi este de asteptat si este un semn ca procesul de vindecare decurge normal. Nu exista o durata generala pentru aceasta problema; severitatea si durata tumefierii variaza de la caz la caz. Chirurgul va spune pacientului cat va dura tumefierea si cand va incepe sa diminue. Daca aceasta nu diminua in perioada normala medical dentist trebuie contactat. In timp ce tumefierea nu va dispare complet pentru cateva zile dupa ce atinge apogeul, tumefierea care nu incepe sa scada sau se agraveaza poate fi o indicatie de infectie. Tumefierea care reapare dupa cateva saptamini este o indicatie de infectie cauzata de un os sau fragment de dinte inca in plaga si necesita tratament imediat.
• Lezarea nervilor:
Leziunile nervoase sunt o problema a extractiilor celui de-al treilea molar dar pot apare la orice extractie. Doi nervi sunt interesati si se gasesc in duplicat: unul pe dreapta si celalalt pe stanga.
Nervul alveolar inferior care intra in mandibula prin foramenul mandibular si iese prin barbie prin foramen mental. Acest nerv determina senzatiile dintiilor inferiori pe dreapta sau stinga arcadei dentare, ca si simtul atingerii in barbia si jumatate din buza inferioara.
Nervul lingual, ram din mandibular, din trigemen intra in osul mandibular si in limba si tine de simtul atingerii si gustative al jumatatii drepte si stangi a 2/3 anterioare a limbii cat si de gingia linguala.
Astfel de leziuni pot apare in extractiile chirurgicale. Sunt rare si de obicei temporare. In functie de tipul de leziune pot fi si permanente.