Extractie dentara chirurgicala

Extractia dentara chirurgicala este o procedura realizata de catre medicul specialist in chirurgie oro-maxilo-faciala si reprezinta indepartarea dintilor neerupti sau erupti partial, a dintilor erupti care sunt fragili sau au anatomie anormala, precum si a bucatilor dentare ramase blocate sub linia gingivala. Extractia dentara chirurgicala include incizia gingiei si crearea unui lambou, posibil si sectionarea si indepartarea unei bucati de os, pentru a avea acces la dinte. Cateodata este necesar ca dintele sa fie sectionat in mai multe fragmente, pentru a putea fi indepartat.

Extractia chirurgicala nu este neaparat o procedura utilizata in ultima instanta - poate fi si o abordare prudenta si mai conservatoare a indepartarii unui dinte. Extractia simpla, cu clestele, necesita forte de tractiune ce pot antrena si tesut osos adiacent dintelui. Riscul pierderii de tesut osos este eliminat prin interventia chirurgicala si cu atat mai mult daca dintele este sectionat inainte de a fi indepartat.

Indicatii pentru extractia chirurgicala

Ca regula generala, medicul alege procedura chirurgicala atunci cand prevede faptul ca extractia va necesita o forta de tractune suplimentara. Acest plus de forta va rezulta probabil in fractura osului, a radacinii, sau a ambelor. Situatiile in care poate fi necesara forta excesiva sunt urmatoarele:

• Esuarea extractiei cu clestele dentar. In acest caz se va folosi strategia "dezbina si cucereste" - daca dintele nu poate fi indepartat cu clestele, medicul va decola un lambou de tesut gingival si o portiune de os, apoi va fragmenta dintele si va indeparta cu usurinta fiecare fragment.

• Tesut osos foarte dens. Aceasta situatie apare mai ales la pacientii in varsta si impune dificultati deoarece osul mai dens este si mai putin elastic, prin urmare va rezista la deformarea necesara pentru extractia cu clestele. Cel mai probabil se va fractura.

• Cazuri grave de abraziune dentara. Aceasta afectiune se datoreaza de multe ori scrasnirii necontrolate a dintilor; acesti dinti s-au adaptat prin densificarea tesutului osos adiacent si prin fortificarea ligamentelor periodontale. In acest caz o extractie chirurgicala va indeparta mult mai usor dintele.
• Hipercementoza. Situatie intalnita la pacientii in varsta: cementul s-a extins si s-a
depozitat excesiv, formand radacini voluminoase, dificil de extras.

• Radacini divergente sau cu varful incarligat. Prin extractia simpla exista riscul crescut de fracturare a acestor radacini.

• Extinderea sinusului maxilar, astfel incat include si radacinile molarilor maxilari.

• Coroane cu leziuni carioase extinse, obturatii mari de amalgam sau radacini restante. In timpul extractiei cu clestele forta este aplicata inclusiv coroanei dintelui, iar daca aceasta este fragila risca sa se sparga.

Procedura extractiei dentare chirurgicale

•  Decolarea lamboului gingival. Dupa ce anestezia locala isi face efectul si campul operator este pregatit, medicul sectioneaza o portiune din gingie, pentru a expune osul. Acest lambou mucoperiostal are trei laturi libere si o latura atasata de gingie, trebuie sa aiba dimensiunea suficient de mare pentru un acces adecvat si o buna vizualizare, si trebuie sa fie bine vascularizat, pentru a se vindeca normal dupa ce va fi cusut inapoi.

•  Decuparea osului este necesara in cazul impactarii dintelui in os. Medicul foloseste freza, sau dalta - daca osul este subtie, pentru a decupa o portiune de os cu latimea egala cu cea a dintelui si inalta pana la trei sferturi din lungimea radacinei dintelui.

•  Sectionarea radacinii si a coroanei. Aceasta etapa are ca scop transformarea unui dinte pluriradicular in mai multi dinti monoradiculari, aceste fragmente fiind indepartate cu clestele. Daca coroana nu mai exista, se sectioneaza radacina si fragmentele se luxeaza cu elevatorul.

•  Indepartarea dintelui. Dupa ce au fost eliminate toate fregmentele de dinte, medicul verifica daca osul are margini ascutite sau denivelari si, daca este necesar, il netezeste cu o pila speciala.

•  Toaletarea ranii - se iriga alveola din abundenta cu solutie salina, insistand in portiunea inferioara a lamboului. Fragmentele necuratate ramase in rana pot produce intarzierea vindecarii, sau chiar abcese subperiostale in urmatoarele 3 - 4 saptamani.

•  Inchiderea ranii. Dupa curatarea ranii si oprirea sangerarii se repozitioneaza lamboul si se aplica suturi pe incizii.