Extractia resturilor radiculare

Ocazional, medicul se afla in situatia de a indeparta fragmente de radacina dentara din maxilarul pacientului. Aceste fragmente reziduale se datoreaza fie unei extractii nereusite, fie deteriorarii coroanei dintelui pana la disparitie.

Interventia de extractie este necesara deoarece aceste resturi radiculare pun in pericol sanatatea structurilor adiacente. Alternativa este monitorizarea pacientului si intervenirea doar in cazul in care apar probleme. Medicul stomatolog va evalua beneficiile, dezavantajele si riscurile acestei interventii.

De cele mai multe ori fragmentele restante se vindeca fara a produce disconfort. Conditiile pentru a nu interveni in cazul fragmentelor radiculare restante sunt:
*  fragmentele sunt mai mici de 4 - 5 mm in lungime;
*  fragmentele de radacina sunt situate profund in os, prevenind astfel resorbtia osoasa;
*  nu exista dovezi radiologice de infectie.
In acelasi timp, medicul poate decide sa nu intervina chiar in cazul unui fragment infectat, daca beneficiile procedurii sunt mai importante decat riscurile. Aceste riscuri pot fi:
*  distrugerea excesiva a tesutului inconjurator - atunci cand este necesara indepartarea unei portiuni mari de os pentru a ajunge la radacina;
*  punerea in pericol a unor structuri vitale precum nervul alveolar inferior;
*  dislocarea accidentala a radacinii in tesuturile adiacente sau in sinusul maxilar.

Procedura de extractie a resturilor radiculare
Pentru a accesa aceste fragmente medicul va decola un lambou trapezoidal de tesut gingival si, daca va fi nevoie, va decupa si osul.

•  Extractia cu clestele de radacini - Aceasta tehnica este realizabila in momentul in care exista o portiune de coroana suficienta pentru a putea fi apucata cu clestele, sau se poate realiza un sant pericervical pentru a permite adaptarea clestelui.

•  Extractia cu ajutorul elevatoarelor - Procedura indicata pentru fragmente radiculare profunde, de dimensiuni mici, dar ce pot fi vizualizate pe planseul alveolei; acestea sunt luxate cu elevatorul dentar.

•  Extractia prin alveolotomie - Alveolotomia reprezinta incizia chirurgicala a alveolei si se practica atunci cand fragmentele de radacina nu pot fi extrase, din diferite motive: anchiloza dento-alveolara, deformari care nu permit extractia, etc. Daca fragmentul este pluriradicular, inainte de extractie se vor separa radacinile cu ajutorul frezei.
Alveolotomia se poate efectua cu rezectie limitata, partiala sau totala, cu creerea unei ferestre osoase (in regiunea apicala) sau, in cazul in care radacina este impinsa sub mucoasa sinusala, se realizeaza extractie pe cale alveolara inalta.

•  Extractia - rezectie este indicata in cazul in care nu se poate realiza extractia prin alveolotomie si radacina prezinta anchiloza dento-alveolara severa.