Istoria igienei dentare. Pasta de dinti

In fiecare zi, de obicei de doua ori pe zi sau de mai multe ori, folosim pasta de dinti. Astazi, igiena dentara face parte din rutina normala, insa cand a "debutat" igiena dentara ?

Pasta de dinti.
Se considera ca egiptenii au utilizat pasta de dinti in jurul anului 5000 i.Hr., inainte de a inventa periuta de dinti. In acelasi timp, grecii si romanii antici cunosteau beneficiile utilizarii pastei de dinti. Se mentioneaza ca populatia chineza si cea indiana au folosit primii pasta de dinti (in jurul anilor 500 i.Hr.).

Pasta de dinti din acea vreme era utilizata in tratarea acelorasi probleme prezente si astazi, precum protejarea dintilor si a gingiilor sanatoase, albirea dintilor si improspatarea respiratiei.
Ingredientele pastei de dinti de la acea vreme erau totusi foarte diferite si variate. Erau combinate elemente precum cenusa de copita de bou, coji de oua arse si piatra ponce (toate sub forma de pudra).
Grecii si romanii optau pentru ceva mai abraziv, iar pasta lor de dinti includea (praf) oase zdrobite si scoici. In plus, romanii adaugau ceva mai multa aroma, pentru a combate respiratia urat mirositoare, iar mai tarziu iar au folosit pudra de carbune de lemn si scoarta de copac.
Chinezii utilizau variate substante salbatice, precum ginseng, menta si sare.

Pasta de dinti si-a inceput "dezvoltarea" mai mult in timpurile moderne, in jurul anului 1880. Primele versiuni ale pastei de dinti contineau sapun, iar in anii 1850 a fost introdus calcarul.
Un ingredient asemanator cu piperul a fost adaugat in pasta de dinti (pe la 1800) in Anglia, iar in 1860, intr-o enciclopedie, se descrie modul de fabricatie a acesteia si cum se utilizau particulele de carbune de lemn.
Inainte de 1850 "pastele de dinti" sunt utilizate sub forma de praf. Dupa 1850 apar noi paste de dinti sub forma de pasta depozitata dintr-un vas. Aceasta a fost numita "creme dentifrice" sau cunoscuta sub denumirea "Dr. Sheffield`s Creme Dentifrice", astazi Colgate.

Dupa al Doilea Razboi Mondial s-au facut mari progrese in dezvoltarea pastei de dinti. Detergentii sintetici au fost inlocuiti cu agenti de emulsionare precum sulfat de sodiu. Imediat dupa acest lucru, s-a descoperit ca se poate adauga fluor si compusii de fluor.

Evolutia igienei dentare, de la secol la secol
I. In anii 23 - 79 d.Hr. in practicarea igienei dentare erau incluse:
a. laptele de capra (pentru o respiratie placuta)
b. cenusa de la incinerarea capului de soareci, de iepuri, de lupi, copite de bou si/sau de capra (toate aveau beneficii pentru gingie)
c. culegerea oaselor de lup si purtarea acestora (poate in forma de colier) a fost considerata o forma de protectie impotriva durerilor de dinti
d. tot pentru protejarea dintilor de dureri, se folosea sangele de la o broasca testoasa, de trei ori pe an
e. pentru curatarea gurii se utiliza vinul alb; altii - urina veche (pastrata special).

II. Secolul al XVIII-lea
In 1780 a debutat recordul pastei de dinti, cand s-a introdus in spalarea dentara o formula care continea carne arsa.
Alte paste de dinti mai contineau:
a. 42,45 gr sange de dragoni
b. 42,45 gr scortisoara
c. 28,3 gr alaun ars (un sulfat dublu al unui metal trivalent si al unui metal monovalent)
Se "bateau" toate aceste ingrediente, se amestecau si se foloseau a doua zi.

III. Secolul al XIX-lea
Carbunele devine cel mai popular ingredient in curatarea dintilor. Cele mai multe paste de dinti erau sub forma de pulbere.
Rolul asa-numitei paste de dinti nu era doar de a curata dintii, ci si de a lasa o respiratie proaspata.
Capsunile zemoase erau considerate o solutie "naturala" pentru a prevenii mirosul urat.
In 1855, s-a stabilit o reteta pentru o pasta de dinti adecvata, astfel: 28,3 gr smirna (pulbere fina), doua linguri de cea mai buna miere si un varf de cutit de salvie verde. Toate erau combinate, iar amestecul era folosit in fiecare noapte pe dinti.
O alta reteta de "pasta de dinti" continea: 56,6 gr os de sepie, 28,3 tartru (crema), 7,77 gr drop lake si 15 picaturi de ulei de trifoi.

IV. Secolul XX
"Curatatorii" de dinti precum apa de gura si pasta de dinti au devenit tot mai populare. Acestea contineau adesea clorofila pentru a avea o culoare proaspata, verde.
In acest secol preocuparea majora o ocupa sangerarea dintilor si durerile de dinti.
In 1915, funzele de eucalipt (din Asia de Sud-Est) au inceput sa fie utilizate in formulele de apa de gura.

Pasta de dinti din anii `90 se deosebea clar de pastele antice. Acestea aveau urmatoarele: monofluorofosfat de sodiu, culoare, aroma, fluor, agenti pentru spuma, "detergenti", agenti de umezire, etc.
In acest secol, pastele de dinti din plante au crescut in popularitate (multe persoane cautau un produs cat mai natural), la fel si pastele de dinti cu fluor.
Cateva paste de dinti herbal contineau: ulei de menta, smirna, extract de plante (extract de capsuni), uleiuri speciale si agenti de curatare.

Multe dintre aceste ingredinete sunt si astazi prezente in pastele de dinti.

V. Secolul XXI
Tenditele din secolul XX referitoare la igiena dentara continua. Momentan, pasta de dinti prezinta caracteristici de albire, de stralucire, impotriva cancerului si ofera o respiratie placuta dupa fiecare spalare.

"Pasta de dinti pentru un zambet perfect"
Cea mai veche formula a pastei de dinti, cu 1.500 ani inainte ca Colgate sa devina prima marca (1873), s-a descoperit pe o bucata de papirus prafuit in subsolul unui muzeu vienez. Cerneala neagra sterasa era obtinuta din taciune si guma arabica si amestecata cu apa. Cu acest amestec, egiptenii antici scriau cu multa atentie descrierea "pudrei care mentinea dintii albi si perfecti". Cand au mestecat compusul cu saliva in gura, au observat ca se formeaza o pasta.
Potrivit documentului, elaborat in secolul IV d.Hr. ingredientele necesare pentru un zambet perfect erau sarea gema alaturi de menta, flori uscate de iris si boabe de piper. Toate acestea erau folosite in proportii egale, zdrobite si amestecate.
Rezultatul era o pasta "putin mai intepatoare".